Inima mea a bătut atât de tare
S-a smuls din corpul meu
Stelele din ochii tăi au căzut, s-au sfărâmat
Timpul s-a oprit în șoapta nopții
Cine mă va ajuta să găsesc ce a mai rămas din inima mea pierdută?
Cătălina Novac poziționează acest volum de poeme în bibliografia sa, după o carte de istorie, cu ușurința neaoșă a unei scriitoare care consemnează ceea ce vede – atât în jurul ei, cât și în interiorul ei – cu egală curiozitate și empatie, într-o căutare comună a suferinței și bucuriei.
Reporter al lumii largi, precum și al propriei vieți interioare, autoarea acestor versuri transformă sentimentul de uimire despre care vorbea Platon – nu doar prin cuvântul rostit, ci și prin tăcerea inefabilă care sălășluiește între cuvinte, o tăcere care, în cel mai fericit caz, devine poezie. – Ana Blandiana
Inima mea a bătut atât de tare
S-a smuls din corpul meu
Stelele din ochii tăi au căzut, s-au sfărâmat
Timpul s-a oprit în șoapta nopții
Cine mă va ajuta să găsesc ce a mai rămas din inima mea pierdută?
Visez la dragoste
În orașul meu de lângă mare
Valuri, nisip alb, plimbări pe mal
Inima mea tânjește după mai mult
Câmpuri de ananas
Pălării de soare
Băuturi tropicale
Un tron pe mare
Într-o noapte pe tron stătea moartea
Stătea cu părul fluturând în vânt, adânc în noapte
Am decis să alung moartea
Am înotat să rup piciorul tronului
Să-l răstorn să-l distrug – nu mai
Obosit și fără suflare
M-am sprijinit de tronul legat cu plumb
L-am răsturnat din greșeală
A rămas blocat în mare îndoit.
Dimineața a venit rece și groasă
Pe tron era doar bătaia inimii mele
Moartea a dispărut odată cu noaptea
Urme de nisip, imagini în șoaptă, toate au dispărut Dispărând în tăcerea zorilor.
Visez la dragoste
În orașul meu de la malul mării
Cu valuri și nisip alb
Și plimbări pe țărm inima mea tânjește după mai mult.
Lansat la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, București, România (2025)
Recitând poezia Anei Blandiana, Magdei Isanos și Cătălinei Novac la evenimentul liric „Cântecele României”