Inima a bătut atât de tare, încât a ieșit din corp
Stele au căzut din ochii tăi
Timpul s-a oprit în șoapta nopții
Cine mă ajută
Să-mi găsesc inima pierdută?
Cătălina Novac își așază în bibliografie această carte de versuri după o carte de istorie, semn firesc al celui ce scrie ceea ce vede – în jur sau în sine însuși – cu egală curiozitate și empatie, în căutarea suferinței și a fericirii. Reporter în lumea largă și în propria sa viață, autoarea acestor versuri reușește să transforme mirarea despre care vorbea Platon nu doar în cuvintele spuse, ci și în tăcerea de nespus dintre ele, o tăcere care, atunci când e norocoasă, se numește poezie.
– Ana Blandiana
Inima a bătut atât de tare, încât a ieșit din corp
Stele au căzut din ochii tăi
Timpul s-a oprit în șoapta nopții
Cine mă ajută
Să-mi găsesc inima pierdută?
Visez la iubire
În oraș la mare
Valuri, nisip alb
Și plimbări pe mal
Lanuri de ananas
Șepci de soare
Băuturi tropicale
Un tron pe mare
Într-o noapte pe tron s-a așezat moartea
Suplă, cu părul în vânt, stătea înfiptă în noapte
M-am decis să o alung
Am înotat cu gândul de a rupe piciorul la tron
Să îl răstorn
Obosită și fără aer
M-am rezemat pe tronul de plumb
Fără să vreau l-am răsturnat
S-a înfipt în mare strâmb.
Dimineața a coborât rece și grea
Pe tron era doar inima mea
Moartea dispăruse în noapte
Urme de nisip și șoapte
Visez la iubire
În oraș la mare
La valuri la nisip alb
Și plimbări pe mal.
Lansare la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, București, România (2025)
Recitând poezia Anei Blandiana, Magdei Isanos și Cătălinei Novac la evenimentul liric „Cântecele României”